Paris! Paris!

Ce pot eu să spun despre Paris ce nu s-a spus deja? Cântece, poezii, filme, toate preamăresc această citadelă a iubirii, acest oraş al îndrăgostiţilor, veşnic viu, veşnic strălucitor şi veşnic magnet de turişti. Nu am foarte multe informaţii extraordinare să vă dau, nici nu o să descoperiţi acum ceva nemaipomenit despre Paris. Doar vechile clişee: Turnul Eiffel, Notre Dame, Sacré Coeur, Musee d’Orsay, Muzeul Luvru… Hei, or fi ele clişee, dar se cer văzute şi admirate. Deci misiunea mea este să vă spun ce trebuie să vizitaţi şi cum. Aşa că fiţi atenţi. Întâi de toate, trebuie să fiţi în Paris pentru a-l vizita. Cu avionul este foarte confortabil, deşi destul de piperat. Dar dacă sunteţi grăbiţi să vizitaţi cât mai mult şi aveţi şI portofelul mai gros, e cea mai bună soluţie. Majoritatea zborurilor internaţionale aterizează pe aeroportul Charles de Gaulle, cel mai mare aeroport al Parisului de altfel. Trebuie însă să ţineţi minte că aeroportul este foarte mare şi destul de aglomerat, aşa că alegeţi un zbor care să vă permită un transfer comod spre un alt mijloc de transport care să vă ducă în oraş. Parisul se află la doar o oră şi jumătate de aeroport. Puteţi lua de aici trenul sau autobuzul. Aveţi grijă cu trenul. Vă trebuie biletul şi ca să urcaţi, dar şi ca să coborâţi din el. Aşa că nu fiţi Goe. De asemenea, nu există o gară centrală în Paris, aşa că asiguraţi-vă că trenul pe care îl luaţi duce la gara situată cel mai aproape de hotelul dumneavoastră. Apropo de hotel, în Paris veţi găsi tot felul de hoteluri, de la cele foarte ieftine, la cele foarte scumpe. Eu vă recomand să le alegeţi pe cele de 3 sau 4 stele, nu foarte aproape de centru, dar în apropierea unei staţii de metrou. Aşa nu vă va ajunge nici prea scump şi veţi avea şi transportul la îndemână pentru a putea începe să vizitaţi. Citeste mai mult pe Presa de turism.

Parfumul siluetei tale

N-ar fi întâia oară când se vorbeşte despre utilizarea aromoterapiei în dietele de slăbit... Atunci când vrem să găsim soluţii (rapide, dacă se poate) ca să ne mai... ponderăm niţel greutatea, ne agăţăm de orice sugestie care ni se face (mai ales dacă nu presupune ore de efort fizic la sală, dimineţi de alergare şi restricţii drastice la mâncare). De-aceea, zic, aromoterapia e de două ori încântătoare! Dar, sinceră să fiu, nu m-am gândit niciodată că va lua cineva într-atât de mult în serios povestea asta încât să-şi pună creativitatea la bătaie ca să scoată pe piaţă un... parfum pentru slăbit. Totuşi, lucrul s-a întâmplat şi, dacă ar fi să dăm crezare colegilor jurnalişti de la The Daily Mail, deja 6.000 de persoane sunt pe o listă de aşteptare – pentru că sticluţa miraculoasă a fost comandată de "prenumeranţi" chiar înainte de a ajunge oficial pe rafturile magazinelor. Parfumul a fost creat de casa franceză Robertet, pentru gama Velds, numele său fiind o invitaţie de nerefuzat: Prends-Moi. Adică: Ia-mă! El are la bază experienţa aromoterapiei în curele de slăbit şi cercetări recente în domeniul "neurocosmeticii", care analizează felul în care creierul nostru reacţionează la diverşi stimuli, atunci când folosim produse cosmetice. Ingredientele din acest parfum neobişnuit conduc la eliberarea endorfinelor de tip B, moment în care creierul primeşte "un mesaj de plăcere" care induce o senzaţie de bunăstare, de prea-plin. Consecinţa? Se reduce pofta de mâncare! "Vinovată" de această reacţie este o combinaţie de compuşi – pe care îi întâlneşti şi în cazul multor altor produse clasice de slăbit ­, respectiv: cafeina, carnitina şi extractul de spirulină. Acestea au rolul de a activa două enzime, care sunt direct implicate în lipoliză, adică "dizolvarea" grăsimilor.

Pare foarte uşor şi comod, mai ales dacă te gândeşti că singurul lucru pe care îl ai de făcut este să te parfumezi discret dimineaţa... şi de încă vreo câteva ori pe zi, de preferat înainte de orele stabilite pentru masă şi micile gustări. În aceeaşi gamă urmează să apară şi un ulei esenţial, care poate fi folosit pentru masaj uşor, dimineaţa şi seara, înainte de culcare. Astfel, se zice, vei reuşi în scurtă vreme să îţi "sculptezi" formele. Poate vă întrebaţi şi a ce miroase acest parfum fabulos? Ei bine, a bergamotă, mandarine şi grapefrut. Aromă fructată şi proaspătă, ca o vară mediteraneană, la care să visezi înfăşurată în văluri subţiri... In Jurnalul de Duminica, 9 august 2012

Cu Coco Chanel, la mănăstire…

Nu, nu e un oximoron, ci un fragment de viaţă. Viaţa unei femei legendare, care a "îngenuncheat", la vremea ei, lumea modei, a parfumurilor şi a mondenităţii... Coco Chanel, alias Gabrielle Chanel, a fost abandonată, la o vârstă fragedă, într-o mănăstire. La Aubazine, în Correze, veche abaţie cisterciană, înfiinţată în veacul al XII-lea. Gabrielle şi cele două surori ale sale, Julia-Berthe (13 ani) şi Antoinette (8 ani), au fost abandonate în orfelinatul de pe lângă mănăstire în anul 1895. Coco avea 12 ani. Mama lor, o croitoreasă care muncea din greu, murise de oftică. Tatăl lor, negustor ambulant şi aventurier, neştiind ce să facă singur cu cele trei fetiţe, le-a dat în grija măicuţelor. Şase ani a stat Gabrielle în mănăstire şi, după bunul obicei al casei, a învăţat... croitorie. Avea să-i folosească acest stagiu impus câteva decenii mai târziu, când a devenit regina absolută a modei, la Paris! Jocul de alb şi negru şi rigoarea liniilor sale vestimentare îşi au sorgintea în acei ani. Şi tot de acolo – mai bine zis din vitraliile bisericii cu hramul Sfântului Ştefan a mănăstirii Aubazine – sunt inspirate multe dintre broderiile şi aplicaţiile de pe hainele create de Coco Chanel.

Exuberanţa unora dintre creaţiile sale vine din nevoia pe care copila o simţea, adeseori, de a ieşi din austeritatea orfelinatului. Până şi logo-ul său, cei doi "C" înlănţuiţi, "spate în spate", nu e decât un fragment din lanţul desenat de un maestru necunoscut într-un vitraliu de la Aubazine. Mai surprinzătoare, încă, decât toate, este legenda parfumului Chanel. Se spune că cel dintâi (şi cel mai cunoscut, care a depăşit toate barierele posibile de longevitate în inima şi preferinţele doamnelor din întreaga lume) nu poartă un număr ales la întâmplare. Celebrul "No. 5", creat în 1921 (acuş-acuş se face suta de ani!), s-a crezut multă vreme că a fost "botezat" după numărul reţetei. Nici pe departe! "5" era de fapt numărul matricol al micuţei Gabrielle "Coco" Chanel, pe vremea când se afla la şcoala călugăriţelor din Aubazine. Nici celelalte două "numere" Chanel nu sunt alese la întâmplare. "No. 22" a fost creat în... 1922. Iar "No. 19" are legătură cu data de naştere a Divei parfumurilor, 19 august 1883. Şi presimt că povestea încă nu este scrisă până la capăt! In Jurnalul de Duminica, 16 august 2012